Material de: Căpitan inginer Marius COZMA
Definirea noţiunilor de ventilaţie şi de condiţionare a aerului
Prin ventilaţie se înţelege introducerea de aer din atmosferă şi îndepărtarea aerului din interiorul incintelor în cantităţi suficiente pentru asigurarea confortului (Santamouris şi Asiamakopoulos, 1996).Ventilaţia este una din principalele tehnici de îndepărtare a excesului de căldură din interiorul incintelor închise sau de extindere în interiorul acestora, a condiţiilor termice favorabile ale mediului exterior .
Condiţionarea aerului implică crearea şi menţinerea unui mediu în anumite condiţii de temperatură, umiditate, circulaţie a aerului şi puritate, astfel încât acesta să producă efectele dorite asupra ocupanţilor unei incinte sau a materialelor depozitate (McQuiston şi Parker, 1982). Condiţionarea aerului este independentă de timp sau sezon şi trebuie să funcţioneze în condiţii meteorologice extreme. Termenul “condiţionarea aerului” a fost utilizat pentru prima dată în legătură cu practica umidificării aerului în fabricile de textile, pentru a controla efectele statice ale electricităţii şi a evita astfel ruperea firelor (Jennings, 1978). Creşterea umidităţii aerului (umidificare) poate fi uşor realizată prin introducerea de vapori de apă (deumidificare). O primă metodă de a realiza dezumidificarea aerului constă în folosirea materialelor desicante, care trebuie însă reactivate periodic. Mult mai frecvent, dezumidificarea este realizată prin scăderea temperaturii aerului la o valoare suficientă pentru ca vaporii de apă în exces să poată fi îndepărtaţi prin condensare. Îndepărtarea vaporilor din aer prin condensare este sugestiv ilustrată, prin formarea picăturilor pe peretele unui pahar cu apă foarte rece.
BULETIN pompieri 2008
